Orasul creste verde

În lumea implicării sociale, ecologia conduce degajat. Îmi aduc aminte că în Bilanțul Responsabilității Sociale pe 2010, bloggerii se declarau oarecum saturați de campaniile privind protecția mediului, dar nu pot decât să mă bucur că au rămas deschisi să își exprime părerile și să propună soluții.

Mă alătur și eu lor în campania lansată de Umbrela Verde și voi încerca să răspund la întrebarea: Care crezi ca sunt cele mai importante masuri pe care autoritatile si locuitorii ar trebui sa le ia pentru a imbunatati calitatea mediului din orasul tau?

Și dacă toți respondenții de până acum au adus în atenție probleme precum colectarea selectivă, înmulțirea spațiilor verzi, mersul pe bicicletă ș.a.m.d. cred că ar fi mai util să nu le repet, ci să vin cu propuneri noi.

Cu siguranță, nu sunt la fel de importante, dar pot avea și ele un loc în agendă.

Spre exemplu, s-a gândit cineva la gumele de mestecat folosite și lipite pe stradă? Toate orașele se confruntă cu această problemă, Anglia a și rezolvat-o. Află de aici și de aici cum.

Al doilea aspect pe care vreau să îl abordez se referă la excrementele lăsate în urmă de câini. Ok, problema câinilor fără stăpân își va găsi foarte greu rezolvarea din câte am observat, așa că îmi permit să vorbesc doar despre cei cu stăpân. Deja sunt amplasate în parcurile bucureștene aparate cu pungi pentru colectarea exrementelor. Nu cred că este suficient. Încă mai am în minte imaginea unor copii mici care se jucau în nisip printre astfel de „cadouri” lăsate în urmă.

Când vorbim de mediu, vorbim și de poluarea fonică și de cea atmosferică. Oare s-a măsurat până unde ajunge numărul de decibeli din apropierea unei discoteci/bar/terasă? Dar cea a unei bormașini?

Acum, ar trebui să vină praful din aer la control, dar deja parcă nici nu mai vrem să știm. Noxe emise de autoturisme, praf de la reparații și construcții, TIR-uri neacoperite care transportă nisip și pietriș… Autoritățile ridică din umeri, iar populația se revoltă la ideea de a își spăla bucata de trotuar din fața casei. Personal, eu nu am nicio problemă cu acest aspect, chiar îl aprob. Ține de responsabilitatea socială a fiecăruia dintre noi, la fel ca și cu datul zăpezii pe timpul iernii.

Și pentru că tot vorbesc despre fiecare dintre noi, atunci am să spun într-un singur cuvânt care cred eu că este soluția pentru toate cele de mai sus: Educația.

La prima vedere, pare simplu. Mergând mai departe, ar trebui să existe campanii de informare pentru fiecare generație și public în parte, programe școlare, traininguri pentru angajați, voluntariat etc. Dacă m-aș apuca să detaliez, nu aș încheia prea curând acest post, așa că prefer să mă opresc aici. Dar, aștept și sugestiile voastre.

Sursa foto aici