Va invit pe toti la film!
A trecut ceva timp, iar blogul meu împlineşte în curând 2 anişori şi jumătate 
Cititorii mei simpatici, dacă aţi rezistat până acum şi mi-aţi mai dat şi câte un like pe ici pe colo la postări, îmi sunteţi prieteni şi vă premiez!
Pentru că ador ieşirile la film cu prietenii, dar nu vă puteam cumpăra tuturor bilete, m-am gândit să vă ofer acces la câteva filme pe care să le vedeţi în căldura casei, alături de persoanele dragi şi o ciocolată bună.
Nu sunt adepta piratărilor aşa că facem totul legal, corect şi frumos împreună cu www.cinemaanidor.ro. Totodată, vă provoc imaginaţia pentru a încerca să schiţăm un scenariu de film!
Cum? Foarte simplu: lăsaţi un comentariu acestei postări (o frază sau două) care să aibă o oarecare legătură şi continuare cu cel trimis înaintea voastră.  Eu centralizez e-mailurile pentru a vă trimite codurile de acces către www.cinemaanidor.ro, de unde puteţi alege să vizionaţi orice film doriţi din cele disponibile.
Vineri, 28 octombrie, respectiv 4 noiembrie, voi trimite prin e-mail codurile tuturor celor care mi-au trimis comentarii, însă nu voi acorda mai mult de 1 cod/săptămână de persoană.
De altfel, pe 5 noiembrie, voi reuni comentariile voastre într-un singur text care sper să iasă un scenariu-poveste cu înţeles.
Important: Nu sunt acceptate injuriile, blasfemiile şi atacurile la persoană în comentarii. Ar fi păcat ca la final să avem un scenariu plin de bip-uri, nu?
Ce onoare ca sunt primul
Sa incepem, deci… “Noapte. Frig. In fata casei o masina neagra suspecta.” Cam asta este ideea mea de inceput, sunt curios ce o sa iasa la final.
…Ma duc inchid usile si geamurile, apoi …
Totul se vede in ceata. Sunt ei? Au venit deja?
Parca trec secole intre ultima mea bataie a inimii si primul scartait al scarilor de la intrare…
Frica mi-a paralizat mintea si nu stiu de ce ma indrept spre usa, vreau sa o deschid…
Inchid luminile. Cei doi coboara din masina si se indreapta cu pasi greoi spre prispa casei.
Ii urmaresc pe vizor pe cei doi indivizi. Vorbesc intre ei foarte incet si nu reusesc sa deslusesc decat…
…”Nu mai poate scapa. E timpul sa luam ce e al nostru.”
Acum sunt convins. Sunt ei. Si au aflat totul.
Dimineta, frig. Sar brusc in picioare la marginea patului. A treia zi, acelasi cosmar. ” Nu au de unde sa stie de mine si cu atit mai putin ca obiectul e in posesia mea. E de neinchipuit ca Ria sa fi spus ceva”.
…soneria suna. cei doi in haine de piele Gestapo se uita urit la mine si mi se adreseaza dur: Domnule Vasile, va rugam sa poftiti la sediul Sigurantei. Am incremenit. Am inghetat. Eu sunt Grig. Vasile era chiriasul dinaintea mea.
Fara intrebari, fara vreo zabava, cei doi zdrahoni m-au luat de dupa umeri. Imaginea beciurilor Sigurantei si a povestilor tesute in jurul ei ma urmarea. Si totusi, ce puteam face? Cine era Vasile? Ce facuse si cum sa scap de neintelegerea asta? Daca vor afla si secretul meu…
Nu avea rost sa le explic greseala, nu ar fi contat pentru ei. Speram sa se rezolve situatia la sediul Gestapoului. Eroare fatala.
Am fost interogat trei zile si trei nopti; urlau intrebarile si ma loveau inainte sa apuc sa le raspund.
Am incercat “sa fac pe prostul” si sa nu le spun nimic. Nu pareau sa ma creada si nici eu nu mai rezistam mult.
Eram mut, eram rece si totusi fierbeam in mine, urlam incercand sa ies, apoi cadeam iar …timpul nu mai era cu mine
Mintea mea o luase razna; am ajuns dupa trei zile amarate sa ma intreb daca nu cumva, candva, oarescum, facusem ce-mi turuiau ei ca facusem. Nu mai stiam cine sunt, ce e cu mine, daca sunt Grig sau Vasile, daca asa-zisele fapte ale lui Vasile nu cumva erau si ale mele, in fine, daca nu cumva salasluia in mine o alteritate de care n-avusesem habar si care acum iesea la iveala.
Bataile si zdruncinaturile fusesera dure, iar vorbele lor deveneau gandurile mele. Vreau sa le las deoparte, vreau sa ma limpezesc…simt ca mai am timp sa fac asta, sa ma deslusesc. Acum nu stiu nici cat timp a trecut, dar frigul, intunericul si linistea ce ma inconjoara imi spun ca e noapte. Caut sa-mi amintesc ce stiu de cel dinaintea mea cand, deodata, usa se deschide…
O tanara cam firava cu o tava de mancare in mana. Sleit de puteri imi dau seama, intr-o fractiune de secunda, ca nu mai sunt considerat periculos si de aceea au trimis-o pe fata. Dar pentru mine licarul sperantei se aprinsese deja. Nu mai stau pe ganduri si ma arunc asupra fetei pe care o arunc la pamant si apoi ies prin usa deschisa.
Coridoarele sunt patate de sange. Alerg, fara sa stiu in ce directie e speranta, in ce directie e lumina si dintr-o data….
ma lovesc de ceva mare si…. pufos. Cad la pamant. Ridic privirea si vad…
… spatele unui fotoliu imens. Simt in jurul meu mirosul unui pafum de femeie si nu cred ca ma insel. “Ma asteptam sa vii la un moment dat… Ia un loc, dragule. Trebuie sa vorbim”…
Uimit, ma ridic incet si vad o femeie superba, zimbindu-mi.
Visez sau sunt treaz? Mintea mea a luat-o razna? Nu mai inteleg nimic. Unde am fost pana acum si unde ma aflu acum?
Cine este femeia superba din fata mea? O alta modalitate de a ma face sa marturisesc?
“Raman uimit de formele apetisante ale acestei frumoase blonde”…
Ma bucur foarte mult ca povestea se contureaza frumos si devine din ce in ce mai interesanta! Am trimis codurile de acces in CinemaAnidor pentru cei care au comentat pana la data de 28 octombrie si va astept in continuare pe blog. Urmatoarele coduri le voi trimite, asa cum am spus si mai sus, pe 4 noiembrie. Sa continue scenariul!
PS:Pentru ca accesul prin codul unic sa aiba loc fara probleme, inserati codul scriindu-l din tastatura si nu prin Copy/Paste. Veti primi apoi un e-mail de confirmare din partea Anidor si verificati daca nu cumva intra in Spam.
Nici ei nu pare sa-i displaca prezenta mea. O vad invitandu-ma sa iau loc pe o canapea din apropiere si ma conformez, un pic mai linistit decat in urma cu doar cateva minute.
Inima din mine a inceput sa bata haotic si ma intreb nebuneste ,,Oare ce vrea de la mine!?Sunt pentru ea o prada, o dorinta ascunsa, o victima,,!?
Femeia îmi aruncă o privire narcotică apoi se întoarce È™i se apleacă deasupra unui sertar, întrezăresc linia dresurilor È™i pantofii pretenÈ›ioÈ™i, restul trupului se pierde în beznă…din sertar scoate un obiect ciudat a cărui formă îmi pare prea puÈ›in familiară, se întoarce È™i mi-l întinde sub priviri, simt cum îmi îngheață sângele în vine uitându-mă la mâinile ei…
“Asta cautau cei doi barbati cand au venit la tine. Stiu ca tot ce ai trait pana acum nu pare sa aiba vreun sens…e si efectul drogurilor pe care ti le-au dat. Ai avut noroc, putini scapa cu viata de acolo. Insa esti inca in pericol. Doar eu te pot ajuta..”
Nu intelegeam ce vroia de la mine, dar ochii ei parca imi controlau mintile. “Ia pachetul, ia pachetul” – parca imi sufla cineva din spate. Ma fixeaza cu privirea, iar eu intind mainile tremurande sa-l iau. Ma opresc. O stiu de undeva..e ea!
Si totusi, pare atat de schimbata! O credeam pierduta… Vreau sa ii sar in brate, sa o sarut, dar usa se intredeschise…
Nu mai era timp de povesti, unul din oamenii ei de incredere ne anunta, imperativ, ca trebuia sa parasim cladirea, iar singura varianta era scara de incendiu, spre care am si pornit. Am coborat amandoi in goana si, in strada, ne-am auzit apoi strigati de cineva care ne astepta cu o masina avand motorul pornit…
…am fugit disperat de parca mi s-ar fi surpat pamantul de sub picioare crezand ca este unica mea sansa de scapare….mi-am revenit abia atunci cand vantul imi usca siroaiele de transpiratie de pe fata.. eram intr-o masina de capotabila…m-a sters cu un servetel parfumat si apoi m-a intrebat…
…Spune-mi, dar sincer, ma iubesti? Si stii ca nu am un anumit raspuns pe care vreau sa-l aud. Fii doar tu si gandurile tale…
Abia mi-ai scapat fundul de acolo. Stii ca risti sa primesti un raspuns inexact. Cum as putea sa nu am tendinta sa iubesc pe cineva care imi da practic o a doua viata. Nu face fata asta. Ai ramas la fel de copila. Un copil….si liderul “Marii demascari”.
… asa este… am intrat in grupul asta mai mult obligata.. nu am mai avut incredere in nimeni dupa despartirea noastra si am ajuns la concluzia ca e mult mai bine asa.. acum s-a dovedit contrariul… te iubesc si nu te-am putut uita.. vin-o langa mine si ia-ma in brate…saruta-ma cu pasiunea cu care o faceai o data…
…iubito ce buze fierbinti ai… nici acum nu ti-ai schimbat parfumul…masina se opri in fata unei cladiri plina cu geamuri fumurii.. “pofiti va rog” ii invita generos inauntru un barbat prezentabil…
In interiorul cladirii era o masa rotunda. In jurul acesteia erau 8 barbati care jucau Pocker. Acestia i-au invitat pe cei doi sa intre in joc. Miza era…
… viata mea!
Si acum… a venit vremea sa spun “Stop joc!”
Va multumesc tuturor celor care v-ati implicat in aceasta initiativa!
V-am trimis prin e-mail codurile de acces la filmele de pe http://www.cinemaanidor.ro si revin cu postarea care sa contina scenariul vostru integral.
PS:Pentru ca accesul prin codul unic sa aiba loc fara probleme, inserati codul scriindu-l din tastatura si nu prin Copy/Paste. Veti primi apoi un e-mail de confirmare din partea Anidor si verificati daca nu cumva intra in Spam.